Mărţişorul este un mic obiect de podoabă legat de un şnur împletit  dintr-un fir alb şi unul roşu, care apare în tradiţia românilor şi a unor populaţii  învecinate. Femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii  martie, ca semn al sosirii primăverii. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară,  cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.  Mituri ale Mărţişorului Voinicul care a eliberat Soarele Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată  preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au  încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în  mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul  zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a  găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata.  Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit  primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul  zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până  când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit  ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria  tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie  simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă  este a ghiocelului, prima floare a primăverii.   În prezent În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după  care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta  va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi  pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va  împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a  satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de  mărţişoare.  În Republica Moldova, în fiecare an are loc festivalul muzical  „Mărţişor”, care începe pe data de 1 martie şi durează până la 10  martie. În acest an, festivalul se află la ediţia a 44-a.  În unele judeţe ale României, mărţişorul este purtat doar  primele două săptămâni. În localităţile transilvănene mărţişoarele  sunt atârnate de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice,  întrucât se consideră că astfel se pot speria duhurile rele. În judeţul  Bihor de crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe  1 martie, vor deveni mai frumoşi şi mai sănătoşi. În Banat fetele se  spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite. În Dobrogea mărţişoarele  sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca  fericirea să fie mare şi înaripată.În zona Moldovei pe 1 martie se  oferă mărţişoare băieţilor de către fete, aceştia oferind la rândul lor  fetelor mărţişoare de 8 martie (o mică diferenţă faţă de restul ţării).  Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor la  ramurile sudice ale poporului român: aromânii şi megleno-românii,  în Bulgaria unde se cheamă Marteniţa (Мартеница), Macedonia,  Albania.  Lupta Primăverii cu Iarna Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a  lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat  cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un  ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a  rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat  vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat.  Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un  deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge  fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel,  Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele  ei roşu pe zăpada albă. Istoric Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea  a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a  primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi  vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând  pace, iar roşu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul  secolului al XVIII-lea.   Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală  amulete asemănătoare cu mărţişorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele  formate din pietricele vopsite în alb şi roşu erau purtate la gât. Documentar,  mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu.  Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul  era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă albă-roşie, şi era purtat  de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12  zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr şi să-l păstreze până la sosirea  primilor cocori şi înflorirea arborilor.  La acel moment, fetele îşi scoteau mărţişorul  şi-l atârnau de creanga unui copac sau altul, iar moneda o dădeau pe caş.  Aceste  „ritualuri” asigurau un an productiv.